Nu stiu de ce, dar cel putin in tara noastra, pisicile sunt sunt considerate niste animale superficiale, mofturoase, mereu cu nasul pe sus – de multe ori femeile sunt numite pisicute tocmai din cauza asta – si am descoperit cu uimire ca sunt cu totul altfel decat m-as fi asteptat chiar si eu, care nu le atribuiam toate calitatile acelea, sau cel putin, nu in mare masura. De vreo 3 ani, bunicii mei au un pisoi pe nume Doroftei, ce se trage, intr-un mod destul de intorcheat, dintr-o pisica ce o aveau pe cand eram de 3-4 anisori. De atunci, s-au succedat multe generatii de pisoi, si nu pentru ca pisoii ar trai putin, ci pentru ca la un moment dat, fiecare dintre ei a inceput sa simta gustul carnitei fragede de pui cu puf. In orice caz, dintre toti, motanul de acum e cel mai frumos. E asa cum mi-am dorit dintotdeauna sa am un pisoi: mare, cu blana deasa, lucioasa, cu dungi gri, aducand a tigru bengalez. O frumusete de pisoi, ce isi merita din plin numele. De un an, s-a lipit de casa o pisica alba, pe care de cum a vazut-o, a incercat din rasputeri sa o indeparteze-probabil simtea ca portia lui de lapte e amenintata. Dar iata ca incet-incet lucrurile s-au mai calmat, au devenit prieteni, iar mai apoi iubiti. In primavara asta, au inceput sa apara si primii pisoiasi. Niciodata, din cate pisici au fost, nu am vazut o combinatie mai reusita  intre genele EI si ale LUI: albi cu pete cu dungi gri, slabi ca si ea,dar cu coada stufoasa ca si el, vanatori la fel de iscusiti ca ambii parinti. In primele zile dupa ce i-a facut, bunicii erau destul de ingrijorati, pentru ca Doroftei nu mai prea venea pe acasa si cu totii am crezut ca e din cauza ca nu ii plac cei mici. Nici pe departe. El mergea in fiecare zi – cum face si acum de altfel, intrucat a venit a doua tura de “copii” ai cuplului Rozi-Doroftei – sa caute mancare pentru el si pentru draga lui consoarta, care trebuia sa alapteze. Eu credeam ca nu e in natura pisoilor sa isi caute un partener stabil, cu care sa faca pisoiasi, si mai apoi sa si aiba grija de ei. Si cu atat mai putin ca isi arata afectiunea si in alte perioade decat cele propice reproducerii. De cate ori se intalnesc in decursul unei zile, isi freaca nasucurile umede, iar apoi se ling unul pe altul pe botic. Ei, iata ca dragostea e intr-devar pretutindeni, sau o fi doar faptul ca o observam mai usor atunci cand suntem mai sensibili sufleteste?