Imi vajaie capul de toate lucrurile care s-au intamplat azi si toate gandurile rele ce nu reusesc inca sa le fac sa plece. Poate maine dimineata. Ma gandesc de cate ori nu i-am spus bunicii ca nu reusesc sa o inteleg cum poate sa faca in mod voit un lucru care stie ca ii face rau, ca sa ajung acum sa fac si eu asta si reusesc sa fac sa inceteze. Niciodata nu i-am inteles pe cei care fumeaza, de pilda. Dar acum imi dau seama ca intr-un fel sau altul, fiecare ia decizii de genul asta si nu ma refer numai la sanatate. Poate ca toti trebuie sa fim dependenti de ceva. Eu sunt dependenta de asteptari. Tot timpul astept cate ceva si ma consum prea tare cand constat ca astept prea mult sa se intample un lucru care nu vrea sa se intample. Si atunci ce-mi ramane de facut? Fortezi nota, in speranta ca totusi, ceva o sa se miste si cand colo, unde dai si unde crapa. In loc sa se indrepte, se strica si mai rau. Nu reuseam sa ii inteleg nici pe cei care nu izbuteau sa se lase de fumat, stiind ca le face rau. Cum renunti la dependenta? Iti umpli timpul cu alte lucruri? Da, dar tot gasesc timp pentru ce nu trebuie. Incerci sa tai toate legaturile? Am mai incercat asta o data cu un joc, ca mai apoi sa il reinstalez. Poate ca dispare de la sine? Dar uit aici ceva esential. Si fumatorilor le-ar placea sa fumeze, fara sa le afecteze sanatatea. Poate ca fiecare spera ca are sa se aleaga doar cu placerea de a fi fumat, si mai putin cu bolile. Asa sper si eu ca asteptarile mele sa nu fie zadarnice, numai ca pana atunci, sunt multe poticneli.
E ceva vreme de cand pur si simplu m-am indragostit de aceasta minunata zona, care are ceva de poveste. De indata ce pasesti pe acesta taram, te simti invaluit de vraja, iar ochii nu mai stiu in ce parte sa se uite, fiindca totul in jurul tau e cum nu se poate mai frumos. Simti ca aici poti canta, dansa, striga de bucurie cat poti tu de tare, te poti arunca de pe varful celui mai inalt munte fara a avea grija ca ai sa te lovesti, poti inota in cele mai limpezi ape, fara teama ca ai sa fi azvarlit si zdrobit de vreo stanca, din pricina curentilor.
In timp ce te plimbi pe plaja, ori pe campie, auzi neincetat o melodie difuza, care te relaxeaza si iti sporeste increderea in tine. Toata natura de aici te invaluie ca intr-o lunga imbratisare. Pana si florile parca sunt mai frumoase, in culori vii, discret inmiresmate, mereu zambitoare. Cerul e de un albastru clar, iar pe ici-colo, pluteste cate un norisor alb, pufos, ca un pisoi mic. Desi intinderea e destul de mare incat sa nu o poti cuprinde cu privirea, exista aici o singura casuta; si desi e micuta, nu am mai vazut vreodata un loc atat de primitor. Intrarea e marcata de un pat de flori rosii, iar pe veranda se misca in adirerea vantului un hamac mare, alb.
Gard nu exista, dar nu avea de ce. Cum intri in casa, te intampina inca de la intrare doi catei, care mai de care mai zbanghiu: un golden retriever si un cocker spaniel.
La inceput, iti vine greu sa crezi ca totul e real. Parca nici locurile ce le-ai plasmuit in mintea ta nu sunt atat de pline de magie. Dupa ce inspiri cu pofta de cateva ori si te las purtat de carari, simti ca inima incepe sa iti bata mai cu putere, de atata incantare. Ea simte ca e acasa. Simte ca locsorul asta e special creat pentru ea, ca e mai mult decat tot ce si-ar fi putu dori vreodata. Daca locuitorii acestui preafrumos tinut ar vrea, as sta aici mereu.
Well open up your mind and see like me Open up your plans and damn you’re free Look into your heart and you’ll find love love love love
…
I’ve been spending way too long checking my tongue in the mirror And bending over backwards just to try to see it clearer But my breath fogged up the glass And so I drew a new face and I laughed I guess what I be saying is there ain’t no better reason To rid yourself of vanities and just go with the seasons
…
So I won’t hesitate no more, no more It cannot wait, I’m sure There’s no need to complicate, our time is short This is our fate, I’m yours
