hopes…
Imi vajaie capul de toate lucrurile care s-au intamplat azi si toate gandurile rele ce nu reusesc inca sa le fac sa plece. Poate maine dimineata. Ma gandesc de cate ori nu i-am spus bunicii ca nu reusesc sa o inteleg cum poate sa faca in mod voit un lucru care stie ca ii face rau, ca sa ajung acum sa fac si eu asta si reusesc sa fac sa inceteze. Niciodata nu i-am inteles pe cei care fumeaza, de pilda. Dar acum imi dau seama ca intr-un fel sau altul, fiecare ia decizii de genul asta si nu ma refer numai la sanatate. Poate ca toti trebuie sa fim dependenti de ceva. Eu sunt dependenta de asteptari. Tot timpul astept cate ceva si ma consum prea tare cand constat ca astept prea mult sa se intample un lucru care nu vrea sa se intample. Si atunci ce-mi ramane de facut? Fortezi nota, in speranta ca totusi, ceva o sa se miste si cand colo, unde dai si unde crapa. In loc sa se indrepte, se strica si mai rau. Nu reuseam sa ii inteleg nici pe cei care nu izbuteau sa se lase de fumat, stiind ca le face rau. Cum renunti la dependenta? Iti umpli timpul cu alte lucruri? Da, dar tot gasesc timp pentru ce nu trebuie. Incerci sa tai toate legaturile? Am mai incercat asta o data cu un joc, ca mai apoi sa il reinstalez. Poate ca dispare de la sine? Dar uit aici ceva esential. Si fumatorilor le-ar placea sa fumeze, fara sa le afecteze sanatatea. Poate ca fiecare spera ca are sa se aleaga doar cu placerea de a fi fumat, si mai putin cu bolile. Asa sper si eu ca asteptarile mele sa nu fie zadarnice, numai ca pana atunci, sunt multe poticneli.
Nautilus said,
September 29, 2008 @ 6:07 pm
Nu sunt strain de problema “dependentei de asteptari” ; e ceva disperare in ea.
e ca si cand ai vrea sa faci un “shortcut” in timp, ca sa ajungi mai repede la “momentul crucial” – care e posibil sa nu se intample niciodata. Intre prezent si acea clipa sunt o multime de clipe strivite, ignorate cu furie.
Exista timpul si exista modele ale timpului. Mereu avem cate unul in minte. Il aplicam pana la un punct, cand nu se mai dovedeste flexibil. Si atunci incepe disperarea: vrem sa ajungem “mai repede” la un moment crucial pentru ca, dupa modelul timpului din mintea noastra, el trebuie sa se intample “acum”.
Dar modelele se pot aplica doar spatiilor, pentru ca sunt ele insele spatii. Iar spatiul nu se aplica timpului; timpul nu e un caz particular al spatiului.
Catalin C. Vasii said,
November 24, 2008 @ 8:17 pm
Eu am nevoie de dependente. O dependenta e un reper cu ajutorul caruia relationam cu lumea reala. Sunt lucruri constante, care sunt acolo intotdeauna. Cafeaua de dimineata (cafelele, mai bine zis) mi-o beau din aceeasi ceasca, stand in acelasi loc, cu scrumiera plasata la acelasi punct.
Fumatul mai are si un alt beneficiu, in afara de dependenta de care scriam. Dar asta e deja alta poveste.