V-ati intrebat vreodata oare in ce se poate masura tristetea unui om? E data de numarul de lacrimi, de toate datile in care a oftat, sau de toate clipele in care si-ar fi dorit sa se trezeasca din cosmar? Cine stie… or fi toate. Dintr-o persoana care era mai mereu vesela, care radea la toate prostioarele, careia ii plcea sa danseze, sa cante, sa se joace, imi dau seama ca nu a mai ramas aproape nimic. Mereu aceleasi si aceleasi probleme. Mereu mustrari de constiinta ca poate intr-adevar e vina mea, mereu gandrui: oare cum as putea sa fac sa fie mai bine? Si toate astea pentru ce? Ca sa isi bata cineva joc de tine in cel mai josnic mod? Cred ca oricat de rau ai fi ca persoana, nu meriti sa ti se intample asa ceva. Macar am invatat ca e bine sa iti asculti intotdeauna instinctele, ca oamenii…oamenii ar zice multe, numai sa iasa ei cu basmaua curata. Dar nu reusesc sa inteleg de ce nu pot unii sa fie sinceri? De teama ca s-ar putea sa piarda ceva pana nu e sigura treaba cealalta? Pare cel mai logic raspuns. Dar ce te poate deterrmina sa te comporti in ultimul hal cu o persoana careia ii spui ca o iubesti? Si chiar daca devine evident ca nu e asa, macar tii la ea. Imi e asa de ciuda… pe mine, nu pe altcineva, ca pana la urma ce vina au ei doi daca se plac? Dar pe mine, ca am fost atat de fraiera, si ca m-am indragostit ca o proasta de cineva care nici macar nu stie sa se comporte, si ca las sa se comporte urat cu mine si azi, si maine, si poimaine, si tot eu sa imi fac mustrari de constiinta, fiindca imi spune intr-una ca e vina mea. Ca in tot timpul asta, sa fie preocupat de ce i se intampla ei, de cum sa faca sa se inteleaga mai bine cu ea. De ce le e unora asa de greu sa fie sinceri? Si de ce imi e mie asa de greu sa trec peste? Ah… si durerile astea de cap, si ochii umflati… deja m-am si plictisit de starea asta, dar cum sa fac sa ies din ea? Mai ales cand vezi ca stai si te necajesti si el, in loc sa nu site cum sa faca ca sa isi indrepte greselile, sa iti arate ca intr-adevar te iubeste si ca da, poate sa renunte la ea pnteru tine, pentru ca te iubeste, nu face decat sa dea fuga la ea sa ii spuna cat e el de amarat si ce mare nevoie are de ea si ce grija mare are ca sa ii fie ei bine. Unde sunt barbatii de altadata?