Niciodata nu le-am dat dreptate celor care spuneau ca e mult mai bine sa nu ajungi sa te implici foarte tare intr-o relatie, sa nu te atasezi foarte mult de cineva. Mi se parea absurd si atat de superficial. Insa cred ca cei ce ziceau asta, o faceau fiindca aveau in spate experiente mai putin dulci. E asa de frumos sa iubesti pe cineva cu oata inimioara ta, sa iti vina sa sari in sus de bucurie numai cand il vezi de departe, sa te uiti cu drag in ochisorii lui frumosi pe carei i-ai pupa in fiecare zi, sa il strangi tare-tare la piept sa ii simti inimioara batand, sa uiti de toate cate ai pe cap numai cand iti zambeste… Ajungi sa te implici atat de tare si sa fii asa de sigur ca legatura asta e unica, ca si celalalt te iubeste la fel de tare cum il iubesti tu… ca sa descoperi ca pentru el, toate astea nu insemnau nimic, pentru ca intre timp, incearca din rasputeri sa intre in gratiile ei… Sa iubesti pe cineva atat de mult, sa fii atat de deschis cu el, sa faci orice pentru el si nici macar sa nu poate fi sincer. Ce fel de oameni sunt acestia care iti spun ca te iubesc in timp ce spun alcuiva lucruri dulci? Ce fel de oameni sunt acestia care dupa ce iti storc inimioara pana nu mai ramane nici macar apreciere pentru tine, reusesc sa isi duca mai departe viata cu zambetul pe buze, si nici macar nu vin sa isi ceara iertare?Cum poti sa lovesti asa in cineva care te iubeste? Oricat de tare as incerca sa ii inteleg, nu reusesc. E un fel de a te comporta atat de urat, si mai ales cu cineva care tine la tine, pe care nu am cum sa il inteleg. Nu pot. Si daca toate momentele alea fericite care crezi ca sunt de ambele parti, descoperi ca au fost doar ale tale, atunci nici eu nu mai vreau sa ma implic. Daca atunci cand iubesti pe cineva atat de mult, celalalt crede ca te poate calca in picoare, atunci nu mai vreau sa stiu cum e sa iti bata inima mai tare pentru cineva. Daca toate astea ma transforma intr-o persoana superficiala, foarte bine. E trist sa oferi atat de mult si sa ajungi sa fi atat de dezamagit, incat sa simti ca nu mai ai ce oferi, ca ai secat, fiindca ai dat tot ce ai avut tu mai bun, dar era egal cu zero.

Profesoara mea de romana imi spunea ca eu sunt o persoana mai sensibila, care are nevoie de multa afectiune. Si nici macar respect sa nu fie, dupa atat timp… e trist… Ma mai trezesc cateodata dimineata, dupa cate o zi obositoare, plina de tot soiul de trairi si emotii, dupa un somn lung si plin de vise de toate felurile, in care am senzatia ca am visat toate astea, pentru ca nu poate sa fie adevarat, ca nu poate sa existe atata rautate unde ai crezut ca e doar iubire… si apoi iti amintesti de totate… le vezi cum trec pe rand pe dianite ochilor… iti suna in minte toate vorbele lor… tragi tare aer in piept, inghiti nodul ala dureros din gat o data, de doua, de trei ori, si cauti cumva sa te convingi ca nu e vina ta ca omaenii sunt rai. Ade m-a dus azi la biserica, si chiar daca nu sunt o persoana credincioasa, toata linistea si atmosfera de acolo parca mi-au mai dat un pic de incredere. Nu stiu cum poti face sa dispara cumva toata durerea asta, sa uiti cumva, sa reusesti sa zambesti din toata inima. Si probabil ca atunci cand privesti din exterior, iti spui ca doar nu e mare tragedie. Dar cand pui atata suflet in ceva si vezi cum se darama sub ochii tai, si incerci din rasputeri sa salvezi ceva, dar iti dai seama ca esti singurul care incearca, se rupe ceva din tine.