E ceva vreme de cand pur si simplu m-am indragostit de aceasta minunata zona, care are ceva de poveste. De indata ce pasesti pe acesta taram, te simti invaluit de vraja, iar ochii nu mai stiu in ce parte sa se uite, fiindca totul in jurul tau e cum nu se poate mai frumos. Simti ca aici poti canta, dansa, striga de bucurie cat poti tu de tare, te poti arunca de pe varful celui mai inalt munte fara a avea grija ca ai sa te lovesti, poti inota in cele mai limpezi ape, fara teama ca ai sa fi azvarlit si zdrobit de vreo stanca, din pricina curentilor.
In timp ce te plimbi pe plaja, ori pe campie, auzi neincetat o melodie difuza, care te relaxeaza si iti sporeste increderea in tine. Toata natura de aici te invaluie ca intr-o lunga imbratisare. Pana si florile parca sunt mai frumoase, in culori vii, discret inmiresmate, mereu zambitoare. Cerul e de un albastru clar, iar pe ici-colo, pluteste cate un norisor alb, pufos, ca un pisoi mic. Desi intinderea e destul de mare incat sa nu o poti cuprinde cu privirea, exista aici o singura casuta; si desi e micuta, nu am mai vazut vreodata un loc atat de primitor. Intrarea e marcata de un pat de flori rosii, iar pe veranda se misca in adirerea vantului un hamac mare, alb.
Gard nu exista, dar nu avea de ce. Cum intri in casa, te intampina inca de la intrare doi catei, care mai de care mai zbanghiu: un golden retriever si un cocker spaniel.
La inceput, iti vine greu sa crezi ca totul e real. Parca nici locurile ce le-ai plasmuit in mintea ta nu sunt atat de pline de magie. Dupa ce inspiri cu pofta de cateva ori si te las purtat de carari, simti ca inima incepe sa iti bata mai cu putere, de atata incantare. Ea simte ca e acasa. Simte ca locsorul asta e special creat pentru ea, ca e mai mult decat tot ce si-ar fi putu dori vreodata. Daca locuitorii acestui preafrumos tinut ar vrea, as sta aici mereu.
Well open up your mind and see like me Open up your plans and damn you’re free Look into your heart and you’ll find love love love love
…
I’ve been spending way too long checking my tongue in the mirror And bending over backwards just to try to see it clearer But my breath fogged up the glass And so I drew a new face and I laughed I guess what I be saying is there ain’t no better reason To rid yourself of vanities and just go with the seasons
…
So I won’t hesitate no more, no more It cannot wait, I’m sure There’s no need to complicate, our time is short This is our fate, I’m yours
Nu stiu de ce, dar cel putin in tara noastra, pisicile sunt sunt considerate niste animale superficiale, mofturoase, mereu cu nasul pe sus – de multe ori femeile sunt numite pisicute tocmai din cauza asta – si am descoperit cu uimire ca sunt cu totul altfel decat m-as fi asteptat chiar si eu, care nu le atribuiam toate calitatile acelea, sau cel putin, nu in mare masura. De vreo 3 ani, bunicii mei au un pisoi pe nume Doroftei, ce se trage, intr-un mod destul de intorcheat, dintr-o pisica ce o aveau pe cand eram de 3-4 anisori. De atunci, s-au succedat multe generatii de pisoi, si nu pentru ca pisoii ar trai putin, ci pentru ca la un moment dat, fiecare dintre ei a inceput sa simta gustul carnitei fragede de pui cu puf. In orice caz, dintre toti, motanul de acum e cel mai frumos. E asa cum mi-am dorit dintotdeauna sa am un pisoi: mare, cu blana deasa, lucioasa, cu dungi gri, aducand a tigru bengalez. O frumusete de pisoi, ce isi merita din plin numele. De un an, s-a lipit de casa o pisica alba, pe care de cum a vazut-o, a incercat din rasputeri sa o indeparteze-probabil simtea ca portia lui de lapte e amenintata. Dar iata ca incet-incet lucrurile s-au mai calmat, au devenit prieteni, iar mai apoi iubiti. In primavara asta, au inceput sa apara si primii pisoiasi. Niciodata, din cate pisici au fost, nu am vazut o combinatie mai reusita intre genele EI si ale LUI: albi cu pete cu dungi gri, slabi ca si ea,dar cu coada stufoasa ca si el, vanatori la fel de iscusiti ca ambii parinti. In primele zile dupa ce i-a facut, bunicii erau destul de ingrijorati, pentru ca Doroftei nu mai prea venea pe acasa si cu totii am crezut ca e din cauza ca nu ii plac cei mici. Nici pe departe. El mergea in fiecare zi – cum face si acum de altfel, intrucat a venit a doua tura de “copii” ai cuplului Rozi-Doroftei – sa caute mancare pentru el si pentru draga lui consoarta, care trebuia sa alapteze. Eu credeam ca nu e in natura pisoilor sa isi caute un partener stabil, cu care sa faca pisoiasi, si mai apoi sa si aiba grija de ei. Si cu atat mai putin ca isi arata afectiunea si in alte perioade decat cele propice reproducerii. De cate ori se intalnesc in decursul unei zile, isi freaca nasucurile umede, iar apoi se ling unul pe altul pe botic. Ei, iata ca dragostea e intr-devar pretutindeni, sau o fi doar faptul ca o observam mai usor atunci cand suntem mai sensibili sufleteste?
M-a cuprins si pe mine pofta de laptop . Modelul e interesant si partea cea mai faina e ca firma asta le face si colorate. Si chiar daca unii ar spune ca e dovada de superficialitate sa te intereseze ce culoare are laptopul tau, tin sa ii contrazic. Daca tot il iau pentru lucruri serioase, macar sa aiba un aspect care sa ma bine-dispuna . Acum problema e asupra carei culori sa ma opresc. Am ramas la rosu, portocaliu si roz si am tot stat si m-am tot socotit cu ce culoare m-as simti mai bine si raspunsul e: roz. Nu imi dau prea bine seama de ce, poate e ceva inconstient, dar parca numai gandul de a avea un laptop roz ma face sa zambesc. Dar ma gandeam, daca ies cu el in oras, sau ma duc cu el la serviciu in cativa anisori, ce au sa spuna oamenii? Oare ar trebui sa ma intereseze lucrurile astea? Ma gandesc cum m-as simti sa merg cu el la o terasa si sa aud chicoteli pe seama culorii… Eh… poate scot pana in toamna si alte variante pentru design si cine stie. Dar pana una-alta, cu cat ma gandesc mai tare, tot mai mult imi place flamingo pink. Si ce conteaza daca mai stiu eu cine rade de mine? Sa rada. Daca eu ma simt bine cu el, n-are decat .
Sloganul: The future’s pink, the future’s DELL 8->
azi am avut o zi…cum mi-ar placea sa fie toate 8->
sunt asa de fericita ca imi vine sa dansez. la propriu
e asa interesant cum un singur omulet poate sa iti insenineze toata ziua si cred ca si pe cele urmatoare. buburuza de mine si-a deschis aripile si zboara. unde? spre un pisoi, desigur
uite o masinuta care seamana cu o buburuza si mai e si rosie pe deasupra(culoarea mea prefe’ ). Si apoi numarul… cred ca daca as fi trait in italia si ar fi trebuit sa imi aleg un numar pentru masina, nu reuseam sa gasesc unul care sa aiba atatea semnificatii pentru mine(DA- cele 2 initiale ale celor 2 prenume, 828- data nasterii simplificata, ca doar trebuiau numai 3 cifre , DN- consoanele prenumelui care imi place mai tare ), unde mai pui imi plac asa de mult masinutele marca alfa romeo. Ce dragut din partea lor . Ar putea sa imi faca una cadou, macar pe considerentele astea
fiindca imi plac ghicitorile, si in speranta ca nu sunt singura :D, am sa postez din cand in cand cate una, fara sa pun solutiile. e mult mai interesant cand gaseti tu raspunsul cu capsorul tau, decat sa il afli de undeva. parca esti mai mandru de tine
Two friends were leaving the restaurant and as they passed the cashier, one of them paid his bill but the other handed the cashier a slip of paper with the number 1004180 written on it. The cashier studied the number for a moment, and then let the friend pass by without paying. Why?
Cred ca fiecare omulet crede-chiar daca poate ii e rusine sa recunoasca asta;))-ca i se pot intampla lucruri magice. Pentru mine, magia inseamna o relatie frumoasa cu cineva care te iubeste si care iti e drag, impreuna cu care te poti bucura pentru cele mai marunte si aparent neimportante lucruri, cineva caruia ii face placere sa aiba grija de tine, care crede ca esti cel mai important lucru pentru el, care te pupa pe frunte, te ia in brate si te strange tare la piept cand esti suparat, iti ia apararea daca altii vorbesc urat despre tine, ii vine sa danseze cu tine pe strada si sa te ia in brate, te urmareste cu privirea cand pleci, i se lumineaza fata numai cand te vede, nu mai vede nimic in jurul lui atunci cand te saruta. E asa de trist cand simti ca ai putea avea toate astea, doar ca celalalt e prea inversunat si amarat incat sa poata vedea ceva bun la tine, mai ales cand asa-zisii prieteni nu fac decat sa ii aduca aminte din timp in timp, ca ii e mai bine fara. Parca esti intr-o barca undeva pe un rau de munte, si vezi cum te tot duci, fara sa ai vasle sa o poti opri, fara sa te poti arunca neriscand sa te lovesti de pietre. Poate ca sunt eu foarte naiva sau foarte sensibila si dau prea mare importanta unor lucruri. Dar stai cateodata si te gandesti, care sunt lucrurile cele mai importante pentru tine, in viata asta? Ce iti propui sa faci? Si cu riscul de a fi naiva ori sentimentala, eu vreau sa cred ca exista o astfel de magie si ca rebreanu avea dreptate cand spunea “Iata acumun atom spiritaul pierzandu-si echilibrul. Cele doua principii se diferentiaza indata in doua suflete, barbat si femeie, sortite de-acum vietii materiale. Urmeaza cai diferite spre aceeasi tinta [...] Mereu treaza, staruie doar trebuinta de-a gasi perechea lui de echilibru. Un barbat, din milioanele de babati, doreste o singura femeie, din milioanele de femei. Unul singur si una singura! Adam si Eva! Cautarea reciproca, inconstienta si irezistibila, e insusi rostul vietii omului”. Nu stiu daca acesta ar trebui sa fie singuru nostru rost, dar mi-ar placea sa cred ca intr-adevar exista un model de Adam si Eva pentru fiecare. Daca ar fi si viata asa cum o descrie autorul… Sa stii inca dinainte de a te naste spre ce te indrepti si care iti e scopul.
Dar ma intreb ce se intampla atunci cand simti si crezi cu toata puterea ca te astepta lucruri frumoase alaturi de cineva, insa el nu crede asta? Unde se produce eroarea? Oare se poate sa ne inselam chiar atat de tare? Sau e de ajuns sa avem rabdare si sa incercam sa ii aratam celuilalt si lucrurile frumoase? Va amintiti de povestea Craiasa zapezii? Pe scurt, doi tineri sunt tare indragostiti si fericiti impreuna, pana cand, spargandu-se o oglinda fermecata, tanarului ii intra in ochi un ciob si nu mai reuseste sa distinga lucrurile bune de cele rele. Tot ce e bun, i se pare rau, si tot ce e rau i se pare frumos si bun. Fata reuseste intr-un final sa il salveze si sunt din nou fericiti. Poate parea pueril sa crezi in povesti, dar oare povestile nu au fost inspirate de viata reala?
Pisoiasul acesta, pe langa ca e foarte fotogenic, seamana leit cu pisoiul meu de la sat, pe vremea cand era mic, fiindca acum a crescut asa de mult, ca e cat un puiut de perna(ceea ce e destul de mult pentru un pisoi ).
. Modelul e interesant si partea cea mai faina e ca firma asta le face si colorate. Si chiar daca unii ar spune ca e dovada de superficialitate sa te intereseze ce culoare are laptopul tau, tin sa ii contrazic. Daca tot il iau pentru lucruri serioase, macar sa aiba un aspect care sa ma bine-dispuna 
, DN- consoanele prenumelui care imi place mai tare 
. Ar putea sa imi faca una cadou, macar pe considerentele astea 
